Temsirolimus Rompharm 30 mg concentrat și solvent pentru soluție perfuzabilă

Indicații terapeutice

Carcinom cu celule renale

Temsirolimus Rompharm este indicat pentru tratamentul de primă linie al pacienților adulți cu carcinom cu celule renale (RCC) avansat, care prezintă cel puțin trei dintre cei șase factori de risc prognostic.

Limfom cu celule de manta

Temsirolimus Rompharm este indicat pentru tratamentul pacienților adulți cu limfom cu celule de manta (MCL) recidivat și/sau refractar.

Temsirolimus este un inhibitor selectiv al mTOR (mammalian target of rapamycin – ținta rapamicinei la mamifere). Temsirolimus se leagă de o proteină intracelulară (FKBP-12), iar complexul proteină/temsirolimus se leagă de mTOR și inhibă activitatea acesteia, mTOR fiind implicată în controlul diviziunii celulare.

In vitro, la concentrații mari (10–20 μM), temsirolimus se poate lega de mTOR și îi poate inhiba activitatea în absența FKBP-12. S-a observat un răspuns bifazic, dependent de doză, în ceea ce privește inhibarea creșterii celulare. Concentrațiile mari au determinat inhibarea completă a creșterii celulare in vitro, în timp ce inhibarea mediată exclusiv de complexul FKBP-12/temsirolimus a determinat o reducere de aproximativ 50% a proliferării celulare.

Inhibarea activității mTOR determină, la concentrații nanomolare, întârzierea progresiei ciclului celular în faza G1, iar la concentrații micromolare, oprirea creșterii celulelor tumorale tratate. Acest efect rezultă din inhibarea selectivă a translației unor proteine implicate în reglarea ciclului celular, precum ciclinele de tip D, c-Myc și ornitin-decarboxilaza.

Atunci când activitatea mTOR este inhibată, este blocată capacitatea acesteia de a fosforila și, prin urmare, de a controla activitatea factorilor implicați în translația proteinelor, precum 4E-BP1 și S6K, aflați în aval de mTOR în calea PI3K/AKT și implicați în controlul diviziunii celulare.

Pe lângă reglarea proteinelor ciclului celular, mTOR poate regla și translația factorilor inductibili de hipoxie HIF-1 și HIF-2 alfa. Acești factori de transcripție reglează capacitatea tumorilor de a se adapta la micromediile hipoxice și de a produce factorul de creștere endotelial vascular (VEGF), un factor angiogenic.

Prin urmare, efectul antitumoral al temsirolimusului poate fi determinat, cel puțin parțial, de capacitatea acestuia de a reduce nivelurile HIF și VEGF la nivelul tumorii sau al micromediului tumoral, afectând astfel dezvoltarea vaselor sanguine.